Povestioara despre Mocaniţă

Valea Vaserului, frumoasa Prinţesă a Munţiilor Maramureş si Stăpâna până nu demult a Mocăniţei, stă împietrită-n vreme, îngrijindu-şi rănile mai adânci ca niciodată, pricinuite de mânia norilor care şi-au golit vreme de câteva ceasuri, toată apa adunată din ţara vecină.
A rămas singură, nebătută de piciorul omului, sfâşiată de văi cu podurile sfărâmate, dar mai ales cuprinsă noaptea de o asurzitoare tăcere, brăzdată altădată doar de lătratul liniştitor al câinilor de la stânele de oi maramureşene.
Toate s-au întâmplat într-o zi de sambătă, la sfârşit de vară, când potopul s-a abătut asupra ei şi câtă Singurătate o s-o mai cuprindă, nimeni nu ştie. Ştie doar că slujitorii ei cuminţi, dintre care cel mai credincios, aşteaptă vindecarea ei! Cine poate fi acea slujitoare la fel de tăcută şi cuminte, alta decât - Mocăniţa - care cu ochi mari şi miraţi, cu vagoanele atârnate în spatele ei bătrân de atâta vreme şi bătut tot de atâtea drumuri, priveşte înmărmurită şi neputincioasă la ceea ce i s-a putut întampla Stăpânei sale.
Aşteaptă şi acum tristă şi singuratecă, ea, mica Mocăniţă, într-o gara la fel de mică, sperând într-o plecare care o sa vină odată şi odată. Când? Nu se ştie! Doar voi, călătorii turişti o mai puteţi ajuta, venind atunci cand puteţi, mângâind-o şi încurajând-o, aici pe peronul pietruit acum o sută de ani, şi care aşteaptă să fie cu atâta drag călcat în picioare, de către voi, sincerii, fidelii şi netemătorii drumeţi prin Valea Prinţesei.
Vă mai aşteaptă şi acum Mocanita doar s-o vedeţi, căci a pleca spre slujire Prinţesei de pe Vale, deocamdată nu-i cu putinţă.

09 August 2008, Vişeu de Sus

Ecotours S.R.L
Ioana Coman

---

- Pagină generată în 0.005 secunde | Total vizualizări: 82482